Am ramas pierduta ascultand…si am inteles !

Seminarul de pregatire al educatorilor penatali Lamaze…
Mai multe idei pe o fisa.
,, Ce lucruri ne par greu de indeplinit?”

Prima idee pe care am ales-o fara sa stau pe ganduri:
Nasterea la domiciliu poate avea loc in conditii de siguranta.

Urmatoarea:
Femeile au dreptul sa nasca libere ,fara orice fel de interventii medicale de rutina.

Nasterea la domiciliu, atunci cand lucrezi intr-un spital si cand azi in Romania,la domiciliu, nasc doar femeile care stau foarte departe de spital(mediul rural),cand au o iarna ce le impiedica drumul, acelea care au un travaliu precipitat si sunt la al ,,n”-lea copil,esti tentat sa crezi ca nu este un lucru sanatos, nu este o nastere intr-un mediu steril si deci, va avea probleme.
Amintindu-mi apoi cele mai ciudate cazuri de nasteri, am realizat ca mare parte dintre nou nascuti au depasit fara probleme aceste nasteri la domiciliu, iar cei care au avut conditii ,,ciudate” (scapati in WC-ul din curte, aruncati la tomberoanele din spatele blocurilor), ne-au surprins de cele mai multe ori cu o rezistenta si o putere de adaptare de neimaginat.
Ideea mea, in acel moment era ca numai o gravida care nu a urmarit cu atentie sarcina si nu a acordat importanta cuvenita venirii pe lume a copilului, ar putea naste la domiciliu.
Ulterior, am aprofundat studiile Lamaze.
Imi place sa ascult parerea celuilalt si sa inteleleg.
Era deja o filosofie pe care Lamaze o consacrase de ceva ani !
Mi-am spus:
De ce ?
Nu este doar un mod de a promova acest gen de nastere si in special meseria de moasa care are alt statut si alte responsabilitati(in acest moment)decat moasa din Romania?
Am citit studii pe loturi de femei care au nascut natural acasa si altele care au ales sa nasca in unitatile spitalicesti.
Studii efectuate de-a lungul anilor(mai mult de 40de ani).

Care erau parametrii urmariti?
1.Siguranta nasterii pentru mama si fat
2.Desfasurarea travaliului in mediu familiar,insotit de partener
3.Impactul psihologic asupra gravidei partenerului
4.Relatia mama nou-nascut si initierea alaptarii

Rezultate:
Azi se naste astfel.
1.Siguranta nasterii este asigurata de o moasa specializata(facultate), dupa caz un neonatolog(pediatru)
Salvarea utilata astepta la poarta gravidei ,in caz de urgenta.
Moasa monitoriza cu atentie travaliul iar un semn de suferinta fetala era precoce depistat si gravida transportata la spital,in timp ce telefonic sala de operatie pentru cezariana era pregatita.
Alte probleme legate de mama sau fat,puteau fi asigurate de moasa sau pediatra(perfuzie+tratament gravidei,forceps ptr nou nascut,echipament de reanimare neonatala si medicatia primara necesara reanimarii pana la prima unitate spitaliceasca )
2.Gravidele au perceput un travaliu mai putin dureros,au fost increzatoare,povestesc despre experientele lor in termeni pozitivi.
Mai putine interventii medicale de rutina, travalii desfasurate in parametri normali, libertate de miscare si de adoptare a pozitiilor ce diminueaza durerea.
3.Psihologic, implicarea tatalui in timpul travaliului si a nasterii,in mediul sau,casa sa, a avut rezultate pozitive. Spitalul de cele mai multe ori aduce o stare de nesiguranta tatalui, nu pricepe care este rolul sau in timpul travaliului si a nasterii.
Implicarea activa a tatalui in momentul expulziei, consolideaza relatia de cuplu si dezvolta atachamentul patern.
4.Copiii nascuti la domiciliu au supt fara restrictie din momentul nasterii.Mamele au fost increzatoare ,nu au fost dificultati de alaptare.

Revenind:
Bunica imi povestea ca ambii copii i-a nascut acasa,undeva intr-un sat din judetul Tulcea.
Prima nastere: a simtit un travaliu dureros doar 2 ore.Toata ziua a avut-o activa,avea diverse de facut prin casa,curte,simtea contractii dar nu le dadea importanta.Astfel a depasit prima faza a travaliului,moasa a fost chemata, iar ea statea cu coatele pe marginea patului in genunchi si se legana.Asa simtea ca se relaxeaza.Era un ritual pe care-l facea,un fel de transa,ii spunem noi azi. Era examinata.Se ridica ,se plimba prin camera,apoi cand simtea ca nu mai poate,iar era la marginea patului in genunchi.Si acolo a stat pana cand moasa i-a spus ca fatul …se vede si a rugat-o sa se aseze in pat.
Si aici eu intervin:
,,De ce in pat??Simteai nevoia sa ramai acolo in genunchi?Iti era bine?Durerea era mai mica?”
,,Da,dar nu se mai nastea in genunchi,mama mea asa a nascut toti copii…Incepuse sa se nasca in pat”
Si urmatoarea intrebare:
,,Te-a taiat?”
,,Nu,nu se facea asa ceva inainte.Nu ma forta sa imping,cand aveam contractii impingeam fiindca simteam eu ca asa imi este bine. Da,mi-a zis moasa ca au fost cateva rupturi ale vaginului,dar eu cand m-am ridicat din pat nu am vazut.”
,,Cat timp ai stat in pat apoi?”
,,Micutul l-a pus langa mine in pat,atunci dormeau cu noi,si a supt foarte repede.”
,,La cat timp ii dadeai sa suga?”
,,O…statea langa mine,cand se trezea ii dadeam.De cate ori dorea el,apoi dormea”
,,Cand te-ai dat jos din pat?”
,,Nu stiu, destul de repede,dupa cateva ore,dar nu faceam nimic prin casa,veneau rudele si ma ajutau la treaba,mama statea cu mine.”

Am ramas nostalgica ascultand povestea despre prima nastere a bunicii sotului meu,acum 65 de ani…
Hm…
Daca atunci lucrurile erau privite cu simplitate ,cu extrem de multa normalitate, acum noi dupa revolutia medicinei, venim sa invatam gravida anumite pozitii de diminuare a durerii?
Invatam mama cum sa-si alapteze nou nascutul?
De ce toate astea?
Ne-a pierit increderea!
Noi ,femeile nu mai avem incredere in trupul nostru.
Suntem tentate sa alegem caile mai simple,alegem cezariana,alegem sa alimentam copilul la biberon,cand pe noi ,ne-a inzestrat natura cu har,acela de a da nastere si de a hrani puiul ce creste in pantecul nostru…

Cati barbati nu si-ar dori sa poarte in pantec un suflet de om?Cati altii nu si-ar dori pruncul la sanul sau?
Nu este acesta un moment unic? Suntem noi femeile deosebite?
Putem creste, naste si hrani puiul nostru!